Du-te, bai, ca esti prost!

Ce-ai, ba?

  Nimic...

Pai la ce te holbezi?

  La mine.

Adica la tine!

  Pai da, adica la mine...

Bai, motane, nu vezi bine, pune-ti ochelari si bea o cafea!

  De ce?

Esti gras, lefter, bei, fumezi, esti obsedat de toate cacaturile si nu poti sa duci nimic la capat!

  Bine ca poti tu!

Prietene, esti chiar bou! Te certi singur!

  Pai nu eu am inceput!

Ba da, tu ai inceput!

  Cum?

Te-ai nascut, fraiere!

  Pai cica nu am vrut, dar m-au scos aia cu japca si nu au vrut sa ma bage loc oricat am protestat...

Stai asa! Tu inca nu ai inteles ca nu e dupa tine?

  Cum adica?

Nu e dupa tine niciodata! Faci doar ce ti se spune si de frica ce-ti este nu te-ai intrebat niciodata daca ai de ales. Acum oricum e tarziu sa mai inveti ceva... Esti batran si si ai sa mori tot la fel de prost cum te-ai nascut!

  Du-te, bai, ca esti prost!

Da, esti!

  

Cocalarul ca produs media

Salut!
Eu privesc cocalarismul ca pe un rezultat al celor 50 de ani de rusificare impreuna cu 23 de ani de tate si buci la prime time la TV si in ziare.
Va rog din suflet sa va uitati la televiziunile din UK sau din Franta. Nu o sa vedeti o tata sau o buca inainte de 23.00!!! Ce o sa vedeti? Cum sa iti ingrijesti casa, cum sa iti valorifici timpul liber, cum sa investesti economiile familiei, cultivarea sentimentului national sau hai sa invatam o limba straina.
La noi, babe violate, despicate, transate si agatate in grinda, morti violente cu toporul/tarnacopul/furca din ograda, oameni calcati de tren/camion/masina de senator si alte grozavii de ti se ridica parul in cap… Pe partea cealalta, cand nu sunt creieri/mate si alte organe pe asfalt, sunt tate, buci, tanga si silicoane, epilari inghinale si masaje la cur la foste stripteuze devenite mari doamne, batai in ring intre jmekeri da jmekeri care daca dau cu pumnu’ cade capu’, samd.
Va invit sa va uitati la rusi. Suntem la fel! Nervosi, neprietenosi, invidiosi si plini de ura. O emisiune de camera ascunsa in Romania, s-ar transforma foarte usor intr-un snuff de proasta calitate si cu protagonisti in trening, exact cum a fost un caz la rusi.
Cand romanul o sa lase samantza in fata blocului, maneaua cu valoarea si fetitza/baiatu’ lu’ tata si o sa mai stinga dracului televizorul sa nu mai aiba rating curvele, perversii de la Tg. Ocna si hotii la ‘talk sow-uri’, atunci cred ca o sa rasara soarele in tara romaneasca.
Va pup!

http://artsinbycri.com  

ORGASM

Imi vine sa vomit…

Stau cu tamplele in pumni si respir greu…

Ma intreb de ce am baut iar ca un porc… Pentru ca sunt las. Pentru ca imi place viata mult prea mult si ma complac in mizerie. E un sentiment organic, care ma incearca ori de cate ori imi amortesc simturile, si imi spune ca de fapt nu fac decat sa aman inevitabilul…

In fiecare femeie din jur vad un personaj de Bruckner, o iminenta a sexului, impleticire de corpuri volatile, transpiratie, saliva, gemete, descarcare ieftina, egoism extrem. 
HOTI!!! 
Furam unul de altul cat putem de mult, o facem repede, pana nu ne dam seama de ce facem si de cat de mult dam din noi pe nimic.

Frica ma paralizeaza, imi blocheaza muschii si tot ce urmeaza nu e decat teroare, nu as vrea decat sa se opreasca totul in jur, sa pot sa pasesc in afara realitatii si sa o disec, sa o examinez, sa imi dau seama ce e gresit in design.
................................................................................................................................................................

Aproapele meu ma uraste si ma idolatrizeaza ca pe ceva atipic, mai mult decat pamantesc si supus greselii… Se uita la mine cu ochii mari si astepta sa imi dau garda jos, sa marturisesc si recunosc tot ce am facut gresit.
Tot ce am vopsit in rosul meu pacatos va ramane o necunoscuta… Si eu as vrea sa uit multe...
Te iubesc, tampito!
Du-te dracu!
Bine, ma duc...

Oare tu nu realizezi cat de mult conteaza minciuna? Cum fara minciuna, adevarul nu ar avea nici o valoare? Cum dragostea fara ura nu ar avea decat o banala explicatie chimica? Cum adoratia fara dispret nu ar avea nici un sens?

In micimea mea sunt maret si eu pe mine ma iubesc asa gresit cum sunt... Imi dau seama ca la un moment dat va venii un moment al alegerii absolute, al unui zero si al unui unu, de recunoastere si de sfarsit al ipocriziei…

Bestia fiintei mele se zbate in agonie. Sunt indragostit pentru a mia oara de persoana gresita dar tot chinul meu nu este dacat un orgasm dureros. Betia devine placuta si pentru a mia oara ma arunc in ea ignorand pretul pe care urmeaza sa-l platesc…

Un zambet devorat de demoni...

Azi s-a rupt in mine ceva... M-a trezit in zori zgomotul rupturii... Era de parca au inceput sa curga in mine suma tuturor ploilor de octombrie... Nori de grei de intuneric s-au pornit brusc sa sangereze, inecand in ploaia lor farama de copil vesel care supravietuise tuturor cutremurelor taramului meu instabil. Am simtit brusc nevoia de cafea neagra si tigari, de promisiunile cancerului vremelnic al sufletului, seducator si demonic...

Zeita mea e schimbatoare si nazuroasa, are in ea emotii amestecate, conflict permanent intre mine si ea... Si acum nu reuseste sa ma desluseasca, sa vada clar si sa intelega...
De ce suntem atat de incuiati si atat de anapoda ? 
Inadaptati la mediu, in dementa noastra stricam orice echilibru. 
De fapt al saselea simt la oameni este bunul simt, insa, din pacate ne lipseste cu desavarsire. 
Ne ascundem lasi in spatele unor false adevaruri filosofice emise de alti dementi a caror decrepitudine o vedem ca arta...
Acceptam falsele axiome existentiale care ne convin si ne fac sa ne simtim bine in rautatea si micimea noastra. Avem un stil fantastic de a vedea adevarul numai in ceasul al doisprezecelea, atunci cand suntem la secunde de sfarsit si cu o incercare stangace si natanga incercam sa le impartasim celor care ne sunt alaturi o farama de lumina dar e prea tarziu...

Iubim egoist si numai ce ne convine, uram cu patima tot ce e strain si sufocam tot ce incearca sa creasca mai mare ca umbra noastra, fara sa ne dam seama de capacitatile noastre si ca numai un strop din patima pe care o punem in a rataci orbi prin viata este de ajuns sa schimbam in bine lumea din jur.
........................................................

• Moartea sufletului meu ti-o dedic tie si inecul iminent in furtuna cu nori demoni, in care lumina moare si credinta devine hrana pentru diavoli, este ulimul meu act de inobedienta, de razvratire la tot ceea ce te face pe tine sa te mai minti inca o zi...

...din nou in amortire. (intro la "Culorile Veronicai" - roman)

Degetele refuzau sa scrie, sa compuna, sa povesteasca ce era in spatele mintii care le comanda… Parca erau un cuplu de iubiti care abia se despartisera si inca refuzau sa isi vorbeasca. Se aflau intr-un fel de protest mut si din nou in amortire indaratnica.

Eram tanarul de 16 ani care pleca infricosat de acasa prima data fara sa ceara voie nimanui. 

Nu puteam crede ce se intampla. Cum? Eu care aveam intotdeauna un paragraf sau o fraza in maneca, macar un citat obraznic la adresa a tot ce mi se afla pe orbita, eu, eram mut...

................................................................................................................................................................

Ca un soare lacom de iulie am secat toate resursele care mi-au fost sau nu oferite.  Falsele altare pentru zei de mine inchipuiti doar pentru a minti in mod absolut universul, ardeau in flacari...

Nimic nu ma speria inainte, eram de neatins si nu ma vedea nimeni cand greseam, sufocand in mine o lume cu furtuni de litere si cuvinte haotice, oferind sens nemarginiri mele limitate.

Ma intreb de ce la majoritatea oamenilor, maturitatea vine atat de brusc? Vine peste noapte, e ca o tresarire din somn intr-o dimineata uda si rece de octombrie, fara mirosul de frunze arse langa trotuar, fara nimic romantic in substrat, fara avertismente de nici un fel... 

Doar frigul umed si certitudinea ca se va transforma in zapada cu repeziciune.

Extras Din Jurnal (versuri)

Azi mai mult decat mereu

Un sentiment de aer greu

M-a urmarit de dimineata

In jurul meu se face ceata...

Cu un iz usor vechi si fetid.

In san mi se creeaza un vid.

Ceva urmeaza sa se intample-

Ceva ce golul il va umple.

Privirea-mi fuge dupa umbre

Din ce in ce mai vii si sumbre

Totul e viu in jurul meu,

De parca atins de Dumnezeu...

Peretii imi vorbesc in rime,

De dupa usa un murmur vine...

Incerc sa fug din incapere

Sa reduc totul la tacere.

Dar nu gasesc nici o scapare

Doar usi, pereti si coridoare...

Urari numai de bine!

Atat am vrut sa urez romanilor care au avut curajul sa ramana in Romania! Si succese pe ramura... Eu ma uit la voi cu un ochi admirativ si putin invidios, de aici din bula mea de sapun. Dar nici o grija! Ma intorc! O sa va scot pe toti din rahat. Atat vreau - sa ma votati presedinte.
Inca un pic... si vin inapoi. Mai astept vreme de cateva transe FNI si cateva mandate furate. Sunt o fire tare politica in ultima vreme. Cred ca as putea sa ma lansez intr-o dezbatere de sase ore cu capul inainte, fara a imi pierde coerenta inainte ca ceilalti sa isi piarda interesul. Am mai observat ca e usor sa faci politica cu burta plina. Cred ca ar fi o conditie necesara ca inainte de presupusa dezbatere sa mananc bine, astfel chimia creierului meu sa nu fie afectata de lipsa de zahar sau potasiu din sange. Cum as putea altfel fi manipulativ si convingator? Cum altfel sa va fac sa ma iubiti? Cum altfel sa va arat ca rivalii mei sunt comunisti, homosexuali, pedofili, unguri si bigoti?

Problema cea mare e ca nu am decat 33 de ani, tot parul in cap si inca sunt un salariat glorios. De unde atata credibilitate?

Dragi Romani,

Cam in zece ani,15 kile in plus si mult mai putin par, imi iau angajamentul sa vin de nicaieri, neasteptat, elementul surpriza, sa schimb tara in bine, sa construiesc infrastructura, sa impulsionez agricultura, sa scad poluarea si sa reinstaurez puterea poporului! Eu si voi toti! Poate intre timp, faptul ca democratia autohtona a esuat lamentabil va fi mult mai bine conturat... Poate atunci poporul roman se va trezii din somnul ratiunii si va privii in oglinda sa se vada asa cum este. La jug, la lopata si plug, iobagi de secol XXI, slugi pe bani putini, argati la boieri, cu spinarea franta si sufletul ucis in zgomot de salam si copii minune si scartait de roti de mertan de cocalar.

Rabdarea voastra nu mai e de mult o minune... E doar un mecanism de supravietuire.

Din nou urari numai de bine...