Extras Din Jurnal (versuri)

Azi mai mult decat mereu

Un sentiment de aer greu

M-a urmarit de dimineata

In jurul meu se face ceata...

Cu un iz usor vechi si fetid.

In san mi se creeaza un vid.

Ceva urmeaza sa se intample-

Ceva ce golul il va umple.

Privirea-mi fuge dupa umbre

Din ce in ce mai vii si sumbre

Totul e viu in jurul meu,

De parca atins de Dumnezeu...

Peretii imi vorbesc in rime,

De dupa usa un murmur vine...

Incerc sa fug din incapere

Sa reduc totul la tacere.

Dar nu gasesc nici o scapare

Doar usi, pereti si coridoare...

Urari numai de bine!

Atat am vrut sa urez romanilor care au avut curajul sa ramana in Romania! Si succese pe ramura... Eu ma uit la voi cu un ochi admirativ si putin invidios, de aici din bula mea de sapun. Dar nici o grija! Ma intorc! O sa va scot pe toti din rahat. Atat vreau - sa ma votati presedinte.
Inca un pic... si vin inapoi. Mai astept vreme de cateva transe FNI si cateva mandate furate. Sunt o fire tare politica in ultima vreme. Cred ca as putea sa ma lansez intr-o dezbatere de sase ore cu capul inainte, fara a imi pierde coerenta inainte ca ceilalti sa isi piarda interesul. Am mai observat ca e usor sa faci politica cu burta plina. Cred ca ar fi o conditie necesara ca inainte de presupusa dezbatere sa mananc bine, astfel chimia creierului meu sa nu fie afectata de lipsa de zahar sau potasiu din sange. Cum as putea altfel fi manipulativ si convingator? Cum altfel sa va fac sa ma iubiti? Cum altfel sa va arat ca rivalii mei sunt comunisti, homosexuali, pedofili, unguri si bigoti?

Problema cea mare e ca nu am decat 33 de ani, tot parul in cap si inca sunt un salariat glorios. De unde atata credibilitate?

Dragi Romani,

Cam in zece ani,15 kile in plus si mult mai putin par, imi iau angajamentul sa vin de nicaieri, neasteptat, elementul surpriza, sa schimb tara in bine, sa construiesc infrastructura, sa impulsionez agricultura, sa scad poluarea si sa reinstaurez puterea poporului! Eu si voi toti! Poate intre timp, faptul ca democratia autohtona a esuat lamentabil va fi mult mai bine conturat... Poate atunci poporul roman se va trezii din somnul ratiunii si va privii in oglinda sa se vada asa cum este. La jug, la lopata si plug, iobagi de secol XXI, slugi pe bani putini, argati la boieri, cu spinarea franta si sufletul ucis in zgomot de salam si copii minune si scartait de roti de mertan de cocalar.

Rabdarea voastra nu mai e de mult o minune... E doar un mecanism de supravietuire.

Din nou urari numai de bine...

2:42 AM

M-am trezit. 
De fapt cred ca am ales... Da! asta este: am ales sa ma ridic din pat. A durat ceva sa imi fac curaj... De ce oare imi e frica, la trei zeci de ani, de intuneric?De ce acum? Cunosc intunericul de cand ma stiu. De ce acum ma sperie atat? Oare obsesia mea cu lipsa de lumina inseamna mai mult decat frica ancestrala de la predecesori, de pe vremea cand seara se adunau la adapostul pesterii, la foc, privind tacuti si cu teama la noaptea care sufoca tot cu doliul ei?
Cred ca e cazul sa merg mai departe. Cred... Dar dupa cateva nopti de nesomn cine mai poate fi sigur? E ciudat cum realitatile se schimba dupa o perioada prea lunga de ne-somn. Totul devine accentuat, de parca un copil ar fi dublat conturul la tot, in joaca. Tabloul prezentului se manjeste cu culorile trecutului si umbrele viitorului iar lacatul de la morga fostului sine se sfarama si strigoi istorici ies in noapte, animati de o vointa straina mie...

Stau neputincios in lumina slaba a lampii de noapte, nu pot sa adorm nici sa stau treaz, discut aprins in mintea mea cu mine insumi in timp ce abajurul bej cu dantela deseneaza balauri de poveste de jur imprejurul camerei.
Nu stiu de ce a durat atat sa imi dau seama cat imi e de frica, cat de las sunt in fata alegerii unei stari clare, in care lumina si intunericul se succed in mod firesc, fara realitati prelungite, perceptii accentuate si conflict cu mine insumi, impotriva mea...

Ma duc sa ma culc.

SINDROM DE NETEZIRE

Cred ca a inceput cam acum douazeci de ani. Nu am avut grija de mine. Cred ca virusul l-am luat de pe vreun fund de sticla de votca sau o bere calda la mare, ori l-am avut in mine transmis de la parinti dinainte sa ma fi nascut. Am fost la doctor. Nimic. "Esti sanatos tun!"

Pe dracu! Nu stiu de ce nu am intrat in panica in care sunt acum... Poate varsta era de vina. Nouasprezece ani neimpliniti, eram indragostit, in mare graba sa iau viata in piept, sa ma lupt cu ea si apoi sa facem dragoste iar si iar...

Intre timp boala lucra incet, aparent era intretinuta de stilul de viata iresponsabil si de bucuria cu care deschideam ochii in fiecare dimineata.

Pe la 24 de ani cred ca mi-am dat seama ca nu mai am nici o sansa sa ma vindec asa ca am zis sa ma las purtat de val si am adormit.

M-am trezit acum un an si jumatate, sub un castel de nisip care se naruise sub propria-i greutate. Speriat am inceput sa caut vinovatii sa ii trag la raspundere. Era tarziu. Aparent in timpul somnului am reusit sa sparg toate oglinzile din casa, eliminand astfel orice parere obiectiva despre mine.

Din spatele ochilor ma simt privit... Observat parca si la orice pas gresit simt cum imi vine mai greu sa imi dau seama ce mi se intampla, sa aprofundez, sa disec problema. Ce ma tine sa nu vad? Ce am pe ochi? Ma incearca un sentiment de musca in borcanul cu miere.

Lumea e goala in jur si nici un paravan parca nu are sens, totul e transparent si aproape imaterial. Singurul lucru cu greutate este o disperare muta, generata de paranoia prezentului si frica de viitor. Din ce imi amintesc de pe vremea cand puteam sa gandesc fara sa ma doara, era o teorie care spunea ca totul se intampla dupa un plan prestabilit, totul are cauza si efect si ca nimic nu este aleator. Nu ma consider un anarhist dar in ultima vreme nu vad decat un singur lucru clar trasat in linii continue: siguranta nesgurantei, garantia lipsei de garantii.

Ma fortez sa ma uit in sus si sa vad daca nu cumva am uitat ceva... Instinctul de conservare! De ce ma uit inapoi? De unde sentimentul de vina? Ciudat. Sa inteleg prin asta dualitatea omului, natura umana? Oare se poate da timpul inapoi la nivel de individ prin indeplinirea tardiva a obligatiilor pe care omul le are fata de sine insusi? Nu inseamna asta o ocazie de repetare a greselilor? Inca o oportunitate sa cazi in somn si ignoranta?

Nu stiu. Lupta cu timpul si cu acest sindrom de netezire a mintii este o alegere personala in cazul meu si deocamdata este foate devreme sa indraznesc sa visez. Voi astepta in coltul meu si voi invata sa fiu si eu transparent, aproape invizibil...

In pana de idei... sau in curs de reinventare?

Am lipsit o vreme si m-am abtinut de la comentarii, nu pentru ca dintr-o data lumea s-a idealizat si asfaltul fierbinte s-a transformat in norisori de puf cu o ideala temperatura de 24-26 grade Celsius, nu pentru ca MJ a raposat si am fost in doliu, doar din simpla lene, pana de idei, stand-by intelectual sau o netezire lenta a circumvolutiunilor...
O, imi cer scuze daca am fost prea sincer, demascandu-ma asa de usor! 
Poate ar fi trebuit sa pretind ca m-am cufundat in meditatie si in observatie fina, sau ca am incercat sa ating esenta lucrurilor, ca m-am straduit sa devin o parte din marele adevar, ca pur si simplu m-am reinventat, ca am devenit ceva mai bun, mai simtitor si mai altruist, ca am experimentat un fel de tunning personal, un upgrade existential si ideologic, Porcul Semidoct 2.o!
Ar fi insemnat asta ca ader la valorile prezentului si ca ma supun umil evolutiei inevitabile? Ca prin a pretinde ca sunt mult mai complicat si doct decat sunt in realitate incerc sa compensez la propriile mele complexe de inferioritate? Ca prin a ma altura acestui curent cool-pensiv, va las in urma pe voi cei simpli si ma alatur celor complicati, celor cu probleme de sine, cu intrebari tulburatoare, cu tumult interior si crize de geniu social intre doua sticle de vodca si un champagne cocktail?
Nu!
Pur si simplu mi-a fost lene sa deschid calculatorul. 
Era prea departe de canapea!
Ne auzim in curand!

Dieta Bogata In Proteina a Aliens-ilor

M-am trezit azi dimineata cu o durere surda la rinichi...
Panicat, am consultat imediat scrieri de specialitate online si am inteles ca blocajele renale pot fi cauzate (printre altele) si de dieta bogata in proteine gen 'saorma cudetoate', 'kebapul doner', 'ceafa cu cartofi', si tot asa...
Fara cafea in sistem si flamand ca in nici o alta dimineata, am fost cuprins de empatie si compasiune la adresa Aliens-ilor care au alergat-o pe Sigourney Weaver vreme de vreo patru filme... Cinci? Nu mai tin minte.
Dintr-o data totul mi-a aparut intr-o noua lumina... Starea proasta de spirit a Aliens-ilor si constanta lor indispozitie se datora unor crancene probleme la rinichi, cauzata cu siguranta de dieta exclusiv bazata pe proteina animala (astronauti, puscariasi, caini de puscarias, androizi bionici, alte specii de ET, etc.)
Azi dimineata eram la fel de feroce ca si domniile lor Aliens si as fi muscat de gat cam trei soferi pana sa ajung la destinatie. Din fericire binele a triumfat si mi-am reprimat pornirile, m-am resemnat, am injurat in mintea mea pe romaneste cu sete, am dat muzica mai tare si m-am intors repede acasa, hotarat sa imi schimb dieta, sa vizitez si partea vegetariana a vietii si probabil sa ma apuc de yoga...